Imi place la gara. Dar nu de aceea m-am dus acolo azi dimineata la 6. Ci ca sa conduc pe cineva. Dar nici despre asta nu e vorba. E vorba despre un soare pe care l-am lasat aseara undeva si pe care l-am gasit la coloane la 7 fara un sfert, in timp ce ieseam dintre linii oarecum aburit de nesomn. Si m-am trezit cu un zambet. Chiar asta e: imi place sa cred ca atunci m-am trezit, strangand mai bine sacoul pe mine si aruncandu-mi rucsacul pe spate, dupa ce mi-am pipait, fireste, pentru a mia oara, buzunarul exterior cu portofel si telefon. Un amestec de incertitudine si urban care ma trezeste sta tot timpul pitit intre trenuri. Un pusti caruia ii cer un foc ma roaga sa-i dau, la schimb, niste cola. Scoate o sticla de jumate in care ma roaga sa-i torn “decat o gura”. Sticlele se ating, omul imi multumeste iar eu arunc cola la primul cos. Nu fara sa ma injur in gand ca nu i-am dat-o pe toata. Asta sa fi fost strategia lui in the first place?
Ies si ma duc la banca, una din apropiere. In fata intrarii, un betiv se opreste si ma saluta oarecum amical, priponit (e doar o figura de stil care mi-a placut, omul nu prea se tinea pe picioarele lui). Ma opresc si ma gandesc ca daca duce mana la buzunar il pocnesc fara sentimente. N-o face, in schimb ma asigura ca de acum va aduce personal bricheta la incarcat. Ca de cate ori o aduce pustiu’, face fass si e gata. Incerc sa ma fac ca inteleg si intru in banca. Iata si banii. Soarele e tot acolo, ma bucur ca n-am intarziat prea mult inauntru. Pe cer o dara rozalie impinge un avion, iar eu stau vreo cinci minute si ma uit la el. Mi se face dor de cer. Cand cobor ochii, care acum ma dor, dau cu ei de o doamna cu sacosa care se uita la mine luuung. O inteleg, desi ea nu pare sa ma inteleaga pe mine. Ma urc intr-un taxi in care soferul cred ca-si si gatea intr-o vreme. Am plecat. Imi place la gara, pentru ca de acolo se pleaca.
No comments:
Post a Comment