Cu mana goala

Azi la pranz am iesit cu dansa, care s-a tuns cel mai frumos, da' sa nu insistati cu asta ca nu-i place. Si, printre altele mai interesante, observam ca langa noi unii vorbesc de credite, de case, ceea ce ne-a facut sa ne intrebam daca aia nu e o oglinda, caci si noi zilele astea si zilele celelalte tot despre asta vorbim. Asa. De aici am trecut repede la criza bancara si, nu-i asa, la apogeul ei aparent salvator da' al dracu' de paradoxal, interventia statului si uneori a intregii comunitati europene in chestiune. Si, deodata, cum mestecam io asa in bolul cu juma' de ciorba de vacuta, smantana si ardei de la Catalin, ridic privirea spre ea si zic printre dinti "Mana invizibila e o laba trista."
Ce zici de asta?

Blame Canada

Am fost la Cohen. Multumesc pe aceasta cale tiganilor care vindeau bilete la suprapret de-am reusit sa iau si eu doua, si Canadei pentru ca l-a dat lumii pe evreul asta minunat care la 74 de ani (i-am cantat de cateva ori la multi ani etc) sarea intr-un picior si facea glume de derbedeu romantic. Canada e iertata pentru Celine Dion si partial pentru Bryan Adams. Care a cantat si el, aud ca in aceeasi seara, in alta parte a orasului. De unde trag concluzia ca Ambasada Canadei s-a gandit sa mentina un echilibru si l-au trimis si pe Cohen incoa.
A fost cum nu va mai fi.

Azi, canci

Azi pe la 12 jumate, intre doua reeluri de regizori tristi, Vasilachi se uita peste masa si zice, asa cum zice el: "Clau, da' noi de ce nu facem niste sport?". Incredibil, era total rupt din context si tocmai de aia mi s-a parut cea mai buna idee din lume. Si iata-ne sarind peste masa de pranz ca sa jucam tenis la 23 August. Pe 7 August. Laura ne-a dat masina, io am pus rachetele si mingile. Sau mingii, desi ale mele sigur erau mingi. Minus una pe care a pierdut-o Vladimir, care s-a tinut scai de noi ca si el vrea la tenis si l-am luat, in ciuda unei brosuri care statea sa arda.
Ma rog. Am transpirat si n-aveam tricou de schimb, de fapt aveam unul al Irinei da nu se punea. Roz?
Vasilachi joaca bine, a facut ping-pong. Cred ca de aia le da asa de scurte.

Hai odata!

Pe 27 plecam in vacanta. Barcelona vreo 5 zile, apoi cu masina pana la Lisabona (1250 km pe autostrada), cu oprire una noche in Madrid. Partea cu masina m-a distrat cel mai tare, pentru ca unu acolo un BMW Z4 costa pe zi cat un Ford Focus la noi si doi pentru ca am aflat despre mine ca sunt atat de tare fan MINI incat am ales intre un Z4 si un Cooper Cabrio pe cel din urma, la aproape aceiasi bani. La intoarcere venim prin sud, pe coasta, unde daca cabrio nu e, nimic nu e. Bashini, stiu. So what? O sa ma reechilibrez moral cu cazarea, unde nu ne-am aruncat. Ieftin si bun, apartamente most of the time, mai in centru si mai mici, da macar aproape de crasma de unde te ridici turta. Sper.

Muzica si Versurile

Mi-am dat seama ca-mi place sa cant mai mult decat orice altceva. De cand mi-am luat tobele si chitara, ma simt mai rotund, si uneori ma si dau. Rotund. Mai cant cu Vlad si uneori cu Marian, care vine "sa facem dixtorshan". Mai mult la tobe, pentru ca la chitara invat inca, silitor si incantat. Irina mi-a luat o carticica plina de tot felul de acorduri ciudate (sol 7?) dar frumoase, si adun cuminte cover-uri din ce in ce mai fidele. Mai greu e ca la tobe mi-a mancat Tori cablurile si nu mai am sunet la cinele. Cam ciudat, e, cum sa zic, "fara finalizare".
Iar de scris am chef.

Pe partea de sport, cum ar zice Gigi, ne-am intaratat in 4, cu Vlad, Andrei si Marian si jucam de doua ori pe saptamana. Vlad nu vrea niciodata la dublu si tre sa dam macar cateva mingi la simplu, si isi da cu racheta in cap schimonosindu-se chiar si dupa 3 ore de tenis, ca "de ce nu mai jucaaaam?"

August.

Co-co-sa-tor. Si din nou.

M-am apucat din nou.

Parca poti?

M-am lasat.

M-am lasat de fumat. Si pentru ca am fost sus la munte unde altii fumau si asta mi s-a parut din cale-afara, dar si pentru ca inainte cu o zi am fumat ca un horn si cred sincer c-o sa-mi ajunga pentru multa vreme de acum incolo.
Nu ma las.
P.S. Si nici publicitatea la tigari nu mai e ce-a fost.

e ziua mea

s-a mai facut.

What's in a name?

M-am prins ieri de ce unele masini se cheama asa cum se cheama. Infiniti pentru ca e neam-prost de mare, aproape nu se mai termina, iar Escalade (a se citi Cadillac) pentru ca tre sa aburci serios ca sa ajungi la volan. Ca doar nu s-o chema Escalade pentru ca e un 4x4, Doamne-fereste? Dulapul ala nu cred ca urca mai mult de o bordura mai inalta.

Cartierul vecinului

Anul trecut luam de la zero un proiect rezidential al unor clienti si-l faceam mare. Asa a aparut Cosmopolis, "primul oras european din Romania", ridicat de la nume, logo, identitate vizuala pana la comunicare ongoing de Grey din Bucuresti. Partea misto e ca acum Cosmopolis e si mai "primul", de cand langa el a aparut "al doilea". Inca un oras "european" construit de altii, nu zic cine, ca nu-s clientii mei. Competitiv, mimetic sau doar neinformat?
PS Pe de alta parte, daca toata lumea care promite standarde inalte ar respecta ceea ce spune si ar intra in competitie pe criteriile astea, n-am avea cu totii decat de castigat.

In acelasi timp, in cealalta parte a orasului

So, am fost in Bulgaria si, cu riscul de a fi detractor sau chiar de tractor, inteleg de ce partea aia a Bulgariei in care am fost io a apartinut Romaniei, si de ce partea ailalta a Bulgariei in care am fost doar o zi n-a apartinut Romaniei. Pe rand: am fost cateva zile undeva pe langa Balcic, unde mancarea la all inclusive suge si smecherii cu Maybachuri zic ca le place. Apoi am fortat nota o zi si o noapte la Nessebar, langa Burgas, in jos catre turci, unde s-au rupt norii cu gheata vreo juma de ora de am devenit amfibii, dar dupa aia am descoperit un oras medieval construit impecabil pe ruine trace, cu un port ca cel din Piran pour les connaisseurs, cu romani mai spalati decat aia care trag pe dreapta imediat dupa granita si scot gratarul in lanul de rapita. A propos, rapita cacalau.
Apoi a fost Efi si a fost bine, Un Gold pentru Clicknet intr-o categorie la fel de agresiva precum piata. Pe cat ma bucur ca am fost sinceri cu noi si am inscris doar "la sigur", pe atat imi pare de rau ca am fost insa mai catolici decat papa si ne-am pus stacheta atat de sus. Eu zic ca daca inscriam si cele 2-3 cazuri la care am renuntat in ultima clipa ne mai intorceam acasa cu niste metale prin sacosa. Overall, bulls-eye. Un Gold care pentru noi e Grand. Merci Stroe (you lucky bastard!), Fane, Bob, Alex, Cristiana, Crina, Diana, Alina, Laura, merci Alfred!
Am inceput din nou sa cant cu Vlad si iese deja o piesa care promite sa ne placa.
Cam atat, la rubrica "meanwhile". Revin.

New work: Clicknet/Ploaia

More work

Work more

Wish I was there

Am stat o zi intreaga si ne-am uitat la Live8, 4 DVD-uri cu muzica live din aia si o groaza de momente memorabile din categoria celor pe care le shareuiesti cu diversi necunoscuti si afli ca va plac aceleasi chestii si beti o bere. Acu ca am deschis paranteza: de genu' sfarsitului la Les Invasions Barbares, sau inceputu' de la Snatch sau "cap ou pas cap" sau discursul lui Kennedy la Berlin, ma rog, the closure. As, acu inchid paranteza, la dracu, nu vrea sa se-nchida, sunt prea multe acolo. Gata. So, am vazut pe Coldplay si mai ales pe Gwyneth Paltrow cu aia mica in brate chiar in buza scenei in timp ce tata canta acolo sus si-l invita pe Richard Ahcroft de la The Verve (hehe!) zicand "this is probably one of the best songs ever written and this is the best singer in the world, Mr. Richard Ashcroft!" si apoi cantand impreuna "Bittersweet Symphony" intr-un mare fel si am mai vazut pe Bono cerand emotionat unui stadion intreg din Edinburgh sa cante Pride of Scotland si stadionul intreg cantand si daramandu-se si construindu-se la loc de te c*aci pe tine cum cantau aia mandri de Scotia. Si am mai vazut Pink Floyd de-ti tremura picioarele pe "Wish You Were Here" si da, you wish you where there, sa-i vezi pe aia din public spanzurand in aer porci gonflabili si atarnand bannere pe care scrie cu litere si leduri!!! triumful absolut al fanului: "Pigs have flown: Pink Floyd reunited!"
Da, wish I was there. And there, and there, and there, ca erau 9 orase cu totul.

Two to Tango

De fapt, sunt 4 si se cheama Otros Aires. Electrotango de Buenos Aires cu patima si chef. I-am vazut sambata seara la Colosseum, minunata sala pentru un asemenea eveniment. La muzica buna, lume pe masura, ceea ce m-a enervat foarte tare fiind numarul maaare de perechi care se inlantuiau bine pe ritmurile cele, adica oameni care dansau tango, nene, asa cum trebuie. Dupa argentinieni a urmat, fair enough, Electric Brother cu latino-electro-stuff, bine ales si care merita mai multa lume in public. Da' lumea plecase imediat dupa ultimul bis al lui Otros Aires. Deh, pentru roman after-party-ul e dimineata de dupa, cand te doare capu'.
Si da, previzibil dar de inteles, ne apucam si eu cu dansa de dansat. Asa am zis.

Pruteanu punct ro

A murit George Pruteanu, un personaj simpatic pe care l-am urmarit cand facea de ras maneaua si ridica in slavi, uneori prea inalte, limba romana. Ma reconforta sincer verva sa neaosa in slujba careia punea fondul academic pentru care, de fapt, il admiram.
Dumnezeu sa-l ierte.

In context

Asta de mai jos mi-a amintint de Blackle.

Earth Hour

Din nou. Maine la 8 seara. Stingeti lumina o ora. Pentru unii, prima ocazie de a face sex la un chef. Pentru altii, a doua.
Pentru altii, amintirea vremilor dinainte de 90. Mai tineti minte, ma?

Se face bine

Anul trecut ziceam ca ne-am mutat in casa noua si ca incepe sa arate ok. Ei bine, a trecut aproape un an si e chiar vesel. Curtea se paveaza dala cu dala si gradina inverzeste pe planuri. Mesele-s deja afara si oamenii-s deja la ele, uneori pe ele. Hmm.
Fane deseneaza o gheata imensa pe care toata lumea o umple cu ganduri si semne, iar Tori s-a facut mare. E bine.
Uite si gheata.

Arrrrrt!

De fapt, arti. Ca poate se gasesc chiar doi, cine poate sti? Conturile sunt de bine, cu bani de poze, filmari si toate cele:)
Trimiteti CV la claudiu.dobrita@grey.ro

De la om la om

Acum o luna si ceva am pus pe iqads un anunt prin care strigam dupa oameni. Am primit mai mult de 50 de CV-uri, impartite, deh, dupa om, de la novici far'de habar da' cu tupeu, trecand prin novici simpatici, cu ceva juniorat prin buticuri mai mult sau mai putin celebre, prin oameni de bine care-au dus un an sau doi un cont si l-au facut maricel in agentii ok, pana la seniori cu greutate si bun simt si, of, terminand cu seniori care incep mailurile recomandandu-se ca atare si atarnand in coada vechimea lor in campul muncii. Orisicum, le multumesc tuturor, mai ales celor care si-au luat inima-n dinti si si-au dat silinta sa rezolve testul primit.
Pentru ca am asteptat sa primesc toate rezolvarile si pentru ca am deliberat ceva mai mult, nu de alta, da' ca sa fim siguri ca facem o treaba buna, am zis ca e o idee buna sa revin aici, pentru fiecare din cei care mi-au trimis testele, cu un feedback individual, luand pe fiecare in parte, dar in acelasi timp public. Motivul e ca avem cu totii de invatat din ce-i bun sau nu la ceilalti si ca feedbackul, pe langa functia lui formativa, poate functiona si ca baza de autocenzura ulterioara:)

So, stay tuned. Va urma.

PS Avem deja un castigator si el e printre noi.

Cum se spune m*uie in afacereza?

Ba, m-am abtinut cat am putut, da' marti seara m-am luat cu Rusu la vorbe la balul IAA si n-am mai putut sa tin in mine. Atunci cand te compari cu toti prostii ca sa zici ca esti destept, cand spui targetului tau ca poa' sa stea linistit, pentru ca e cu siguranta mai smecher decat o curva si-un sofer de taxi, ca arata ca niste alienati care nu mai stiu un cuvant ca lumea, cand faci despre ei presupuneri cel putin absurde din punct de vedere strategic, si asta doar ca sa bagi in niste spoturi cioace la prima mana, doar atat am de spus: feedback is zero.

Greutati

De cine avem a ne teme mai intai, de culturist sau de halterofil?
Cred pana la certitudine ca de halterofil. De ce? Pentru ca in timp ce culturistul, fire sensibila, face asta in virtutea unor ratiuni pur estetice, mergand pana la a fi un sculptor per se si intru sine (caci oare intamplatoare e radacina comuna a "culturii" in acest cuvant?), halterofilul, ei bine, halterofilul nu.

IAA de'aici

Aseara, la BeckerBrau Live Music, cu carnati "cat mana de copil" (Giurcaneanu, marele maestru al comparatiilor) si bere cu opreala, IAA a dat cu excelenta in lumea buna a publicitatii. Asta n-a durat, unde mai pui ca dupa aia excelentele lor au sters-o imediat care-ncotro, de-am ramas aceiasi nedusi acasa Irina, Naumovici, Itu, Rusu, Prisca si putini altii. S-a facut abuz de microfoane pe muzica live, adica eu si Naumovici, usor afumati, ne-am amintit petreceri de acu cativa ani cand chinuiam trupe inchiriate cu seara si le trimiteam acasa dimineata, inainte de ciorba de la pui de urs, sau ciorba de pui de la urs, ca nici nu mai stiu.

Lipeala

In bistroul de la subsol, Oana ne arata plasturele cu nicotina, ca s-a lasat de fumat si acu isi lipeste diverse chestii pe brat. "Cu mancare au?" intreaba Fane si ma gandesc automat ca n-ar fi rau sa faca si unul cu f*utut, muie*, d'astea. Nu ca te-ai lasa, da' de lene.

Ce se vede

Imi place sa vad. Mai ales cand cred ca seeing is believing. Un sfarsit de saptamana cu care am hotarat sa incep.


Fata-n fata.












Mut.












Usa de biserica.